In ultima vreme mi-am facut un obicei ciudat. Am momente in
care stau, pur si simplu, ma uit in gol, si analizez.
Analizez oameni, lucruri, povesti, intamplari. Incerc sa le
pun cap la cap si nu reusesc. Parca tot ce e in jurul nostru
este un total haos. Am senzatia ca sunt inconjurata de
lucruri fara sens. Uneori ma sperie ideea ca vom ajunge
intr-o lume in care nici noi ca persoane nu vom mai gasi un
sens in nimic. Lumea se schimba.E normal sa fie asa. De la an
la an, ne gandim la ce am facut in anul precedent, si ni se
pare ca a trecut o vesnicie. Pentru ca nu mai stim sa ne
bucuram de micile detalii care ne fac ziua mai frumoasa. Nu
mai stim sa apreciem oamenii pe care ii avem alaturi de noi,
pana cand ii pierdem si realizam cat de fraieri suntem.
Nu inteleg de ce ne mai miram cand vedem atatia oameni
depresivi, stresati sau distrusi psihic. Pentru ca noi suntem
cei care ne cream acest univers paralel de cel in care ar
trebui sa traim, si pe care cu totii ni-l dorim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu