In fiecare dimineata ma trezesc spunand: " Today i wanna live the moment". Gen: sa nu ma mai gandesc deloc la ziua de maine, sau unde ma voi afla peste un an sau doi. Imi iese, dar cand se lasa seara si stau pe geam uitandu-am la stele, gandurile imi curg prin minte, si incep sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva. De ce vreau sa merg intr-un loc in care imi doream candva, dar acum nu mai sunt la fel de sigura ca si sufletul meu s-ar mai regasi. Stiu, uneori gandesc prea mult, sau prea putin, uneori sunt o copila, alteori ii surprind pe cei de doua ori mai in varsta decat mine. Insa atunci cand imi doresc ceva, stiu ca o vreau pentru vesnicie. Si vesnicie pentru mine inseamna mai mult decat insemna pentru oricine altcineva. Vesnicia poate fi definita printr-o singura persoana, daca iti doresti suficient de mult sa iti petreci tot restul vietii sau mai mult cu ea.
Fiind oameni, fiecare din noi ne dorim o vesnicie, nu conteaza cu cine, cum sau de ce. Ne-o dorim! Depinde de noi cum va arata vesnicia noastra. La fel cum nici soarta nu trebuie sa decida pentru noi. Noi decidem pentru soarta si pentru viitorul nostru. In asa fel incat nimeni si nimic sa nu ne schimbe perspectivele. Daca noi nu suntem suficient de puternici sa ne decidem cursul vietii si sa luam deciziile la momentul potrivit, atunci nu vad rostul sa mai speram la o vesnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu